Sinaxar 10 Mai

În aceastã lunã, în ziua a zecea, pomenirea sfântului apostol Simon Zilotul, adicã râvnitorul.

Acesta este Simon, care se numeºte ºi Natanael, cel ce a fost mire la nunta cea din Cana, unde a fost chemat Hristos cu ucenicii Sãi ºi a prefãcut apa în vin. Deci vãzând Simon minunea aceasta a lãsat mireasa, nunta ºi casa, ºi a urmat dupã Hristos, prietenul ºi fãcãtorul de minuni ºi aducãtorul de mireasã, ºi Mirele sufletelor celor curate. El a fost cu apostolii în foiºor, când s-a pogorât Duhul Sfânt în chip de limbi de foc, ºi umplându-se de Acesta ºi înconjurând mai tot pãmântul, a ars toatã înºelãciunea mulþimii zeilor, ºi trecând prin toatã Mauritania ºi prin Africa a propovãduit pe Hristos. ªi dupã aceea mergând în Britania, ºi luminând pe mulþi cu cuvântul Evangheliei, a fost rãstignit ºi îngropat acolo; ºi precum a avut râvnã fierbinte spre Atotþiitorul Dumnezeu, a dobândit ºi numele dupã chipurile ºi obiceiurile sale.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor mucenici ºi fraþi: Alfiu, Filadelf ºi Ciprian.

Aceºtia erau din locul Vascanilor din cetatea Prefacta de bun neam ºi strãluciþi cu averea, fii fiind lui Vitalie, domnitorul acelei cetãþi. Au fost crescuþi în religiozitate ºi în citirea dumne-zeieºtilor Scripturi de un oarecare sfânt bãrbat Onisim, care propovãduia pe Hristos. Mai întâi fiind cercetati de un oarecare Anghelion, ce era trimis de la Roma cu scrisori împãrãteºti, au fost trimiºi la Roma de cãtre Lichiniu, iar acesta i-a dat spre cercetare lui Valerian, de care au fost trimiºi la Potiola, cãtre guvernatorul Diomid, iar acesta i-a trimis cãtre Tertil, care cârmuia Sicilia. Deci de la fiecare guvernator din cei ziºi au suferit sfinþii felurite chinuri, iar din chinurile la care i-a supus Tertil ºi-au primit fericitul sfârºit. ªi aºa aceºti trei purtãtori de biruintã s-au mutat la cele cereºti.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Isihie mãrturisitorul.

Acest cuvios Isihie era din cetatea Adrapinilor ºi era bãrbat bun ºi blând ºi se purta potrivit cu numele. Rugându-se el lui Dumnezeu ca sã-i arate lui un loc în care sã slujeascã ºi sã fie bineplãcut Lui, i s-a descoperit sã se ducã spre pãrþile mãrii, la muntele ce se zice Maion, unde a ºi petrecut multã vreme. Apoi de acolo pogorându-se spre mare, ºi fãcând aproape casã de rugãciune sfântului Andrei ºi restul vieþii petrecându-ºi întru sihãstrie ºi rãbdare ºi multe lucrãri de minuni sãvârºind, s-a mutat cãtre Domnul.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Lavrentie, care cu pace s-a sãvârºit.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.