Sinaxar 30 Aprilie

În aceastã lunã, în ziua a treizecea pomenirea sfântului mãritului apostol Iacob, fratele sfântului Ioan, de Dumnezeu cuvântãtorul.

Acest Iacob a fost fiul lui Zevedei, ºi fratele lui Ioan cuvântãtorul de Dumnezeu. Dupã chemarea lui Andrei ºi Petru, a fost chemat ºi el cu fratele sãu de Mântuitorul la apostolat. Aceºtia îndatã lãsând pe tatãl lor ºi corabia ºi celelalte toate au urmat Domnului. ªi atâta i-a iubit încât unuia i-a dãruit a se rezema pe pieptul Sãu, iar celuilalt i-a dãruit sã bea paharul pe care ºi El l-a bãut. ªi ei atâta râvnã aveau pentru Dânsul, încât au pornit sã pogoare foc din cer ca sã topeascã pe cei ce nu credeau. ªi poate cã ar fi fãcut aceasta, de nu i-ar fi oprit Hristos prin bunãtatea Sa. Drept aceea îi lua pururea cu Sine pe aceºtia ºi pe apostolul Petru la rugãciune ºi la alte orânduieli, învãþându-i cele mai înalte ºi mai tainice dogme. Pe acest fericit Iacob, dupã patima ºi înãlþarea Domnului nostru Iisus Hristos, nesuferindu-l Irod sã îndrãzneascã ºi sã propovãduiascã mântuitoarea învãþãturã, a pus mâinile pe dânsul, ºi l-a omorât, trimiþân-du-l al doilea mucenic la Stãpânul Hristos, dupã mucenicul ªtefan.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului Clement, fãcãtorul de canoane, care în pace s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului mucenic Maxim.

Tot în aceastã zi, aflarea moaºtelor sfântului sfinþitului mucenic Vasile, episcopul Amasiei.

Tot în aceastã zi, pomenirea celui între sfinþi pãrintelui nostru Donat, episcopul Evriei.

Acest sfânt pãrinte a trãit în zilele lui Teodosie cel Mare, fiind episcop în cetatea ce se cheamã Evria, în Epirul cel vechi. ªi lângã acea cetate era un sat ce se numea Soria, la care era un izvor cu apã, ºi câþi beau dintr-însul mureau cu amar. Aflând de aceasta preasfântul episcop Donat, a mers la izvor cu clericii sãi, ºi cum a sosit s-a fãcut tunet, ºi îndatã ieºind de acolo un balaur purtãtor de moarte, care îºi avea cuibul la izvor a întâmpinat pe fericitul, ºi încerca sã împiedice cu coada sa picioarele asinului, pe care era sfântul cãlare. Iar sfântul întorcându-se ºi vãzând balaurul, a luat funia cu care bãtea asinul ºi a lovit spinarea balaurului, cu aceasta fãcând pe balaur sã ia ranã purtãtoare de moarte; pentru cã îndatã a cãzut ºi a murit. Atunci au adunat lemne cei ce au vãzut minunea, ºi au fãcut foc, ºi au ars fiara. ªi nimenea nu cuteza sã se apropie de apã ºi sã o guste; iar sfântul fãcând rugãciune, ºi binecuvântând izvorul ºi bând el întâiul, a fãcut pe ceilalþi sã bea fãrã de fricã. Acestea aflând Teodosie împãratul, a chemat pe toþi episcopii, câþi erau acolo, ºi a întrebat: “Care este Donat, cel ce a lovit balaurul cu biciul ºi l-a omorât, ºi cu rugãciunea sa a scos apã din pãmânt ºi din cer ploaie a pogorât?” Iar ei îl arãtarã zicând: “Acesta este, împãrate”; ºi împãratul sãrutân-du-l, îl duse la împãrãteasã, ºi cãzând amândoi apucarã picioarele sfântului, rugându-l ºi zicând: “Robul lui Dumnezeu, rugãmu-te, fã milã cu noi; cã avem numai o fiicã singurã nãscutã, care este bântuitã de cumplit demon, încât suntem foarte mâhniþi la suflet, ºi de o vei tãmãdui, ia-þi jumãtate din avuþia ei”. Sfântul zise: “Sã vinã copila”; iar ei luarã pe sfântul de-l duserã la dânsa. ªi certând sfântul pe demon, ºi gonindu-l, îndatã s-a tãmãduit copila. Dându-i împãratul fãgãduinþa, sfântul n-a primit sã o ia, dar pentru buna sa voinþã a cerut sã i se dea un loc ce îi era aproape de oraºul lui, ºi se chema Omfalion, foarte bun ca sã-ºi facã bisericã. Pe care îndatã împãratul i l-a dãruit cu carte poruncitoare. Fiind atuncea ºi secetã mare pe pãmânt, cu învoirea împãratului a ieºit sfântul afarã din cetate ºi a fãcut rugãciune, ºi a cãzut atâta ploaie din cer în cetate ºi împrejur, cã s-a umplut pãmântul, încât se pãrea cã va fi potop. Iar împãratul avea grijã de sfântul, cãci era numai cu o hainã îmbrãcat ºi ploaia era grea. Iar dacã a venit sfântul în curtea împãrãteascã, nefiind nicidecum udat, s-au minunat toþi; deci împãratul se bucura de cuvintele lui ºi dându-i mult aur pentru zidirea bisericii ºi alte lucruri iscusite pentru podoaba aceleiaºi biserici, l-a trimis la locaºul sãu. Apoi mergând ºi fãcând biserica, ºi gãtindu-ºi mormântul sãu, foarte bãtrân fiind, s-a mutat cãtre Domnul.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfintei muceniþe Arghira, care a mãrturisit pe Hristos în Constantinopol, la anul 1720, ºi s-a sãvârºit chinuitã în temniþã.