Sinaxar 3 Decembrie

În aceasta luna, în ziua a treia, pomenirea Sfântului Prooroc Sofonie.

Sfântul Prooroc Sofonie – al carui nume se tâlcuieste “straja Domnului” sau “cunoscatorul celor ascunse” -, fiul lui Husi, din semintia lui Simeon, a fost al noulea dintre “proorocii mici”. A trait la Ierusalim la inceputul domniei regelui Iosia (640-609 i.Hr.).
A primit harul proorociei si a proorocit despre caderea si pustiirea Ierusalimului si despre necazurile cele mari ce vor veni peste iudei. A mai proorocit ca neamurile vor ajunge popor ales al lui Dumnezeu; ca rusinare va fi pentru cei necredinciosi si marire pentru cei drepti; ca Hristos Domnul va fi Judecator si împarat a toata suflarea cuvântatoare si ca va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. A murit în casa lui si a fost îngropat în tarina lui, asteptând învierea cea mare de apoi. Sfântul Prooroc Sofonie se asemana la înfatisarea trupului cu Sfântul Ioan Teologul, numai ca avea barba putin mai rotunda.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului sfintitului Mucenic Teodor, arhiepiscopul Alexandriei.

Locuitorii din Alexandria Egiptului, si mai cu seama elinii si necredinciosii, s-au purtat aspru si crud cu sfintii. Din pricina aceasta pe multi i-au facut mucenici. Unul dintre acestia a fost si Sfântul Teodor. Când a aflat poporul alexandrinilor ca el marturiseste pe Hristos, ca slujeste Lui si ca învata pe elini sa creada în El, au tabarât cu mânie asupra lui si au pus mâna pe el. Mai întâi l-au chinuit cumplit, apoi au împletit o cununa de spini si l-au încununat cu ea; l-au batut peste ochi, au râs de el si l-au batjocorit. În urma a fost aruncat în mare. Dar pentru ca a iesit sanatos din mare, i-au taiat capul, din porunca dregatorului.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Teodul, care a fost eparh.

Cuviosul Teodul a trait pe vremea împaratului Teodosie cel Mare. Era patrician si avea dregatorie de eparh al pretorilor. Era casatorit si ducea viata nepatata. Scârbit de jafurile si de lacomia dregatorilor, si-a parasit dregatoria. Dupa moartea sotiei sale a împartit la saraci averea sa cea mare, si s-a dus la Edesa. Acolo s-a facut monah, si pentru viata lui sfânta a fost învrednicit cu daruri dumnezeiesti. Ca nu se hranea cu mâncare tare, ci numai duminica se împartasea cu cinstitul Trup si Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos si cu putina anafora.
A fost însa tulburat de gânduri si se ruga lui Dumnezeu sa-i arate cu cine din cei ce au bineplacut lui Dumnezeu se aseamana el. Si a auzit un glas care i-a spus ca este asemenea în împaratia lui Dumnezeu cu un comediant, Cornelie, care locuia în Damasc. Ducându-se la Damasc, a gasit pe Cornelie, si cazând la picioarele lui, l-a rugat sa-i spuna cu de-amanuntul viata lui. Cornelie i-a raspuns ca e pacatos si nu se stie cu vreo fapta buna. Batrânul însa staruia cu lacrimi si cu rugaminti. Si Cornelie, lasându-se convins, i-a spus: “Eu, parinte, din frageda vârsta, am trait printre comedianti si printre jucatorii de teatru si multa vreme de acolo mi-am câstigat hrana cea de toate zilele. Târziu de tot si cu greutate, dându-mi seama de multele rautati si cugetând la rasplatirea judecatii ce va sa fie, m-am lasat de toate rautatile si am cautat sa duc, pe cât am putut, o viata curata si sa fac milostenii.
Astfel, de multa vreme, parinte sfintite, o femeie de bun neam, bogata si virtuoasa a fost casatorita de ai ei cu un oarecare barbat, desfrânat si risipitor, care a cheltuit nu numai averea femeii sale si pe a lui, ci a mâncat si alti multi bani, luati cu împrumut. Pentru aceasta împrumutatorii lui l-au bagat la închisoare pentru multa vreme, pricinuind femeii lui nemângâiata întristare. Pe femeia aceasta am întâlnit-o eu, i-am aflat durerea si mi s-a întristat sufletul. Cu lacrimi în ochi am întrebat-o: “Cât de mare e datoria, femeie?”. “Patru sute de galbeni” mi-a raspuns ea. Atunci am vândut niste giuvaieruri si cele mai frumoase haine ale mele, si am strâns patru sute de galbeni. Am pus banii în mâinile femeii, graindu-i asa: “Ia banii acestia, femeie, si du-te în pace! Scoate-ti barbatul din închisoare si te roaga din toata inima iubitorului de oameni Dumnezeu ca sa ma miluiasca în ziua judecatii”.
Teodul a ascultat totul si s-a minunat foarte si a multumit lui Dumnezeu. A mai trait câtava vreme, apoi s-a dus la Domnul cu bune nadejdi.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Ioan Sihastrul, episcopul Coloniei.

Cel între sfinti parintele nostru Ioan s-a nascut în cetatea Nicopole din Armenia, în al patrulea an al împaratiei preabinecredinciosului împarat Marcian, adica în anul 454. A învatat Sfintele Scripturi, iar dupa moartea parintilor lui a împartit toata averea la saraci si a zidit o mânastire în numele Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu. În aceasta mânastire a trait el împreuna cu alti zece monahi. Pentru ca a ajuns vestit din pricina virtutii sale, a fost hirotonit episcop al Coloniei. Vreme de noua ani s-a îndeletnicit cu punerea în buna rânduiala a treburilor bisericesti.
Dupa ce a savârsit bine toate, s-a dus la Ierusalim. Ajuns acolo, s-a închinat Sfintelor Locuri, apoi s-a dus la Lavra Sfântului Sava. Fericitul Sava l-a primit fara sa stie cine este cel venit în mânastire si ca sa-l încerce l-a pus sa faca ascultare întâi la arhondarie, apoi la bucatarie. Când fericitul Sava a vazut ca, peste asteptarile sale, a îndeplinit bine cele doua ascultari, i-a îngaduit sa traiasca în isihie, adica în sihastrie, într-o chilie de pustnic, cinci zile pe saptamâna, fara sa vada pe cineva, fara sa manânce si fara sa bea ceva, iar sâmbata si duminica sa vina la sfintele slujbe, ca sa cânte si sa manânce cu fratia. Vazându-l fericitul Sava ca sporeste în viata cea dupa Dumnezeu, l-a dus la preasfintitul Ilie, patriarhul Ierusalimului, si i-a cerut sa-l cinsteasca cu harul preotiei. Cuviosul Ioan însa i-a spus patriarhului: “Îngaduie putin, stapâne! Trebuie sa cunosti mai întâi greselile mele! Dupa aceea fa ce vei hotarî”.
Când au ramas singuri, s-a aruncat cuviosul la picioarele patriarhului Ilie, jurându-i sa nu spuna cuiva viata sa. Patriarhul a încuviintat, socotind ca are sa auda cine stie ce fapta cu pacat. Dar când a auzit ca a fost episcopul Coloniei, s-a spaimântat si a zis fericitului Sava: “Sa nu-l mai superi pe Ioan, ca el nu se face preot”. Fericitul Ioan ajungând la adânci batrâneti, a adormit în Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Agapie, Seleuc si Mamant, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Teodul.

Cuviosul Parintele nostru Teodul s-a nascut în Cipru pe vremea împaratului Maximian. De tânar s-a lepadat de lume. Pentru marea lui nevointa pustniceasca si pentru smerenia lui, i s-a luminat sufletul si a fost învrednicit cu darul de a vedea mai dinainte gândurile celor ce se apropiau de el. Prefacându-se nebun, pe multi îi mustra si-i facea sa se pocaiasca. Ducându-si, astfel, bine viata si mântuind pe multi, a adormit în pace.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului sfintitului Mucenic Gavriil, care a fost mai înainte episcopul Ganului, iar mai pe urma a suferit mucenicia în Prusa, în anul 1659.